De-aş putea sã cuprind infinitul cu mintea,
L-aş ţine prizonier în temniţele raţiunii.
Şi din când în când l-aş vizita şi aş cãlãtori
în strãfundurile sale,
Cãci niciodatã nu m-aş plictisi de tot ceea ce el mi-ar putea oferi.
Iar acolo timpul nici nu existã.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu